Mi-e dor din nou
Să simt mireasma florilor de tei
Şi să-mi citeşti povestea vieţii
Din cartea deschisă la cuprins a ochilor mei.
Mi-e dor din nou
De întâlnirile cu tine în solitara cabană
Şi chiar de dorinţele şi nestăpânirile infame
Ce-mi reflectau un aer maliţios de curtezană.
Mi-e dor din nou
De izvorul de lumină şi de cărarea vieţii
Pe care alergam desculţă
În zorii minunaţi ai dimineţii.
Mi-e dor din nou
De iubirea-njunghiată de hazardul cel morbid
Şi de gândurile bune înzestrate cu har sfânt.
Dar totul e un vis amăgitor al cugetului trist, avid.
Mirela Drăgan
6 comentarii:
Sunt fidelul tau cititor, mi-a placut poezia, pentru ca reuseste sa transmita ceea ce ai simtit atunci cand ai scris-o
Mă bucur că am reuşit să-ţi trezesc aumite stări care se datorează felului meu de-a scrie. Ştiu că-mi citeşti mereu fiecare postare nouă, lucru pe care eu nu-l fac mereu din cauza timpului care nu-mi permite de fiecare dată.
Ce cumplit se simte uneori sentimentul asta de dor! Devine uneori aproape ca o durere fizica...
Un dor este o remuşcare de conştiinţă care se datorează neputinţei de a nu putea face ceva pentru a nu pierde o persoană. Merci că treci pe aici!:)
E multa sensibilitate la tine pe blog...
Cat priveste dorul, nu mi-e deloc strain acest sentiment...
La multi ani, iti doresc sa ai o primavara frumoasa!
Mulţumesc frumos şi la fel îţi doresc!
Trimiteți un comentariu