Ascultă și lasă avalanșa șoaptelor mele să-ți umble prin orașul sufletului tău. Privește pentru câteva clipe seninătatea lunii și lasă-te pradă mrejelor mele. Promit că nu te voi devora cu o sete incontrolabilă ci te voi soarbe sfielnic picătură cu picătură...
Ne vom lăsa purtați de valul iubirii într-o seară liniștită de vară. Voi fi ostatică la pieptul tău până în zorii plăpânzi ai dimenții lăsându-te să te alinți cu părul meu răvășit de mângâierile tale tandre.
Gustul buzelor tale asemeni cireșelor de mai îmi provoacă un nemilos fior intern care îmi umblă prin întreg trupul precum un râu care trece constant prin albie. Printr-o singură sărutare se topesc o multitudine de stări maladive care sunt precum iceberg-urile plutitoare pe marea durerii.
Câtă dragote se ascunde în două trupuri și cât dor zace în abisurile sufletelor noastre?! Câte visuri se nasc din iubire și câte fiare ale suferinței ne imploră să le oferim iubire?!
Acum, închide ochii si imaginează-ți că sunt lângă tine...lasă-te purtat de avalanșa amintirilor si dă-mi voie să pătrund adânc în inima ta pe o portiță pe unde doar eu am voie să mă strecor. Lasă-te condus de umbra serii și caută-mă printre vise...
Mirela Drăgan
