Timpul îmi picta viaţa într-un deplorabil moment
de singurătate.
Amintirile dădeau startul unei noi lupte
cu sărmana conştiinţă, conştiinţă ce era
rătăcită printre visele maladive a realităţii de azi.
Privirea era pierdută printre urmele haotice a durerosului
trecut.
Trupu-mi tremură de dor, iar lacrima se prelinge
ca un strop de rouă pe o frunză fragedă.
Copilul din mine plânge, alergă neputincios
prin avalanşa de vise.
Se loveşte zguduitor de umbrele trecutului,
rămânând rănit de cât de dureros poate fi
prezentul.
Într-un final, mă ciocnesc de iubire şi îi
deschid fereastra către suflet.
A păşit graţioasă până-n camera mea lăuntrică,
de unde n-a mai ieşit nici până azi.
Mi-a împrăştiat în tot corpul
otrava dorinţei morbinde, oferindu-mi un singur leac..
Tu!
Mirela Drăgan
8 comentarii:
Inceputurile tale nu par deloc timide, e foarte frumos la tine aici si scrii cu o sensibilitate deosebita.
Îţi mulţumesc din suflet că-mi urmăreşti blogul! Fiecare dintre noi are părţile sale sensibile, dar uneori ne este greu să le transpunem în fapte. :)
daca citeam acum aproximativ... 3-4 luni as fi fost profund impresionat
dar acum sunt "nimicuri" , care suna bine !
Dragă anonimule,;)) Vreau să-ţi mulţumesc cu toate că nu te-ai făcut cunoscut, pentru comentariul lăsat. Sper să fii aceeşi persoană care mi-a lăsat un comentariu mai vechi şi căreia i-am cerut să-mi spună numele, iar drept răspuns am primit aşteptarea. Nu te acuz şi vreau doar să-ţi mai mulţumesc o dată!
Iubirea, este datatoare de lucruri minunate, iar poezia izvorata din iubire este una din cele mai frumoase poezii. Bravo
Iubirea, un scop comun al fiecăruia, dar până să ajungi la ea, e nevoie de sacrificii şi o voinţă uriaşă. Îţi mulţumesc pentru comentariu şi te mai aştept!
Esti de o sensibilitate rara ! Sa ramai mereu asa, cu acest caracter frumos !
Avem nevoie de oameni sensibili pe planeta !
Trimiteți un comentariu