Amintirea ta pune stăpânire pe sufletul meu iar şi iar. Ţi-ai creat o proprie portiţă în interiorul trupului meu pe unde te strecori în fiecare noapte. Pătrunzi atât de uşor până în adâncul întunecat al inimii ce demult a încetat să mai bată. Ajungi în visele mele şi devii stăpânul suprem al vieţii himerice din lumea de dincolo.
Aici, îţi văd chipul tandru de copil şi simt prin toate încheieturile dorinţa pătimaşă de a te avea numai pentru mine.
Pentru prima dată îţi zăresc ochii aceia scăldaţi în lacrimi ascunse ce nu vor să îşi arate adevărata suferinţă. Îi simt cum cerşesc acea dragoste demult pierdută în regrete şi solitudine.
Buzele calde de culoarea măceşului tânjesc ca un copil după o blândă atingere a buzelor mele. Ai vrea măcar un ultim sărut care să-ţi aminteasca de veche iubire ce se născuse cândva între acei doi copii aflaţi într-o reverie continuă.
Te simt cum te apropii din ce în ce mai mult, iar mâna caldă îţi alunecă pe obrazul meu brăzdat de lacrimi. Încep să-ţi simt mirosul tău de mireasmă dulce a florilor de salcâm şi să devin din nou egoista care te dorea numai şi numai pentru ea.
Mă iei în braţele tale, ducându-mă în cel mai îndepărtat şi distins loc. Plutim prin aerul ce ne îmbată trupul în veşminte de iubire, înălţându-ne sufletele către lumea unde visele se joacă prin grădini de speranţă. De undeva de sus, putem zări aleile clădite de anii noştri minunaţi petrecuţi împreună. Prinţesa Dragoste abia aşteaptă să ne trimită involuntar pe tărâmul ei unde singurătatea îşi face bagajele pentru a pleca într-o eternă croazieră.
Aici, Dragostea ne împleteşte cu fire de aur destinul, împrăştiindu-ne fiecare clipă inedită petrecută împreună.
E miezul nopţii iar eu aştept din nou să vii
Să alergăm prin grădinile speranţei ca doi copii.
Să mă strângi din nou în ale tale braţe
Şi să-mi şopteşti că nimeni şi nimic nu te va mai abate.
O să ne jucăm ca doi copii nebuni prin efemera noapte,
Iar cuvintele tale vor deveni doar nişte triste şoapte.
Zorii zilei vor veni şi dragostea ta se va stinge,
Iar peste-al meu suflet solitar veşnic va ninge.
Mirela Drăgan
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu