Întunericul era o imensitate obscură care mă ţinea prizonieră şi îmi închidea porţile spre visare exact în colţul de lângă fereastră. Acea fereastră pe unde te furişai de fiecare dată când dorul nebun de a-mi săruta buzele reci şi uscate îţi răsuna necontrolat prin sufletul lovit de iubire.
Te strecurai fără să ţii cont de raţiune, te furişai pentru că erai un bolnav orbit de iubire, un bolnav căruia numai eu îi cunoşteam leacul şi îl puteam readuce la viaţă.
Cât de naivă am fost, câte vise prefăcute mi-au trădat conştiinţa, câtă speranţă am putut avea!
Mai ţii minte cum suna blestemata ta scrisoare de adio? Îţi aduci aminte câte cuvinte injectate de veninul tău ucigaş de suflete ai aşternut pe acea bucată de hârtie? Ascultă, retrăieşte momentele propriului tău scenariu!
„ Te-am iubit şi poate...încă te mai iubesc! Ţi-am promis că voi înşela, dar nu pe tine ci voi înşela moartea doar ca să nu mi te răpească niciodată. Ţi-am promis voi minţi, dar nu pe tine ci voi minţi timpul doar ca să păstreze aceeaşi dragoste indiferent de câte decenii vor trece. Ţi-am promis că voi fura, dar nu pentru a-mi satisface poftele, ci îţi voi fura toate supărările care îţi sting puţin câte puţin acel suflet gingaş de copil. Ţi-am promis că nu voi omorî niciodată, iar aici nu m-am referit la oameni ci la amintirile petrecute cu tine, a preumblărilor noastre în serile calde de vară.
Ţi-am promis multe, te-am făcut să visezi fără să conştientizezi că de fapt totul începe, dar se şi sfârşeşte. Ţi-am orbit sufletul şi mintea şi mi te-ai deschis exact ca o carte la cuprins, te-am îmbătat cu pătimaşele cuvinte de dragoste, dar niciodată nu am profitat de suavitatea trupului tău cu toate că mi te doream în fiecare clipă.
Îmi era teamă să ating acel chip firav al copilului pe care l-am iubit odinioară. Erai crăiasa sufletului meu, iar acum nu ai rămas decât o tristă lacrimă de dor!
Nu fi tristă! Priveşte viaţa ca pe un peisaj mirific de primăvară! Simte îmbrăţişarea blândă a vântului şi plimbă-te pe străzile colindate de noi în acele seri de vară şi poate aşa, sufletul tău se va vindeca!
Semnat,
prima ta iubire!”
Mirela Drăgan
2 comentarii:
Foarte interesanta aceasta scrisoare ...da stari diferite pe parcursul lecturarii....e enervant de placuta.
"Ţi-am promis că voi înşela, dar nu pe tine ci voi înşela moartea doar ca să nu mi te răpească niciodată." Superb!
Trimiteți un comentariu