→ Realitatea unui vis ( Sentimente alese )

  Când mi-e teamă că m-aş putea pierde în eternitatea obscură a unei alte lumi, mă ascund pătrunzând până-n abisul sufletului tău, căzând pradă mrejelor tale maladive.

   Mă sorbi printr-o sărutare dulce sub ploaia de petale albe. Mă dizolvi, reînviindu-mă precum florile primăvăratice pe ramurile sufletului tău, ramuri ce sunt pline de muguri care vor rodi iubire veşnică.

   Mi-ai distrus libertatea...sunt doar un vis care pluteşte în nopţile când norii cenuşii nu par a fi decât, pecetea unui suprem amor.

Mintea-mi cerne gânduri care mă istovesc până în măduva sentimentelor celor mai vulnerabile... nu vreau sa fiu doar norul fugar al unei primăveri trecătoare, nu vreau să pleci într-o altă călătorie în căutarea unui alt suflet. Iubeşte-mă pe mine... sunt cartea ta deschisă la cuprins... citeşte-mă! Sunt frânturi de versuri... compune-mă întru-un poem plin de rime, plin de dragoste pură! Sunt lumina eternă care-ţi va putea veghea drumurile vieţii din nopţile sumbre... nu mă stinge! Sunt îngerul supus la sânul iubirii ce nu-şi găseşte liniştea ... nu-mi tăia aripile pentru că voi cădea în groapa negrului păcat.

   Pe cărarea vieţii mele, mă însoţesc două lucruri care au pus bazele unui alt început: dragostea eternă şi ora morţii trupului meu. Vom fi doua trupuri înhumate-n ţărână, dar două suflete dintr-o eternitate doar a noastră. Călătoresc în ochii tăi, dorindu-mi să putem fi doi fluturi ce trăiesc doar două zile de vară. Două zile ar fi îndeajuns... le-am putea împleti cu un ocean de iubire, poate chiar mai multă decât într-o sută de ani.

   Au fost speranţe spulberate pentru ambele suflete, eternităţi ce nu au părut a fi decât clipe, însă cu toate acestea îngerii ne-au croit un singur drum pentru amândoi.

Hai să-l străbatem împreună!

                                                                                 

                                                                                       Mirela Drăgan