Trecut-au zile, săptămâni
Şi duhu-ncet se stinge.
Nici ochii orbi, nici sufletul ce-mi plânge,
Nici amintirile ce azi apun în tihnă,
Nici ploaia de pe tristele morminte
Nu reuşesc să îţi mai aduc-aminte
De flacăra unei iubiri
Ce ieri ne purta suspinul
Pe aripile unui înger ce ne-a unit destinul.
Nici roua de pe frunze
Nu poate stinge dorul unei iubiri infame,
O iubire purtată de norul trecător
Ce-şi are drept pecete un suprem amor.
Nici ploile de toamnă
Nu pot îndepărta tărâna regretelor târzii,
Lăsate pe un drum ce nu mai are capăt
De ultimul meu vis, de ultima mea doamnă.
Mirela Drăgan
2 comentarii:
Foarte frumos scris, imi place foarte mult blogul tau. :)
O duminica minunata iti doresc ! :)
Îţi mulţumesc şi te mai aştept!
Să ai o duminică relaxantă!
Trimiteți un comentariu