De ce pleci capul când trist vioara-mi amuţeşte?
Chiar nu observi cum duhul speranţei uşor mă părăseşte?
O luptă crâncenă între amintiri şi doruri are loc
Pe frontul sufletului înghiţit de rafale şi de foc.
Chiar nu observi cum duhul speranţei uşor mă părăseşte?
O luptă crâncenă între amintiri şi doruri are loc
Pe frontul sufletului înghiţit de rafale şi de foc.
Scriu poemul iubirii la asfinţitul diafan al lumânării
Cu speranţa că-i voi putea încredinţa trecutul, uitării.
Dar mă pierd prin tristeţea orelor trecute
Ca un fluture ce-şi caută lumina prin nopţile tăcute.
Cu speranţa că-i voi putea încredinţa trecutul, uitării.
Dar mă pierd prin tristeţea orelor trecute
Ca un fluture ce-şi caută lumina prin nopţile tăcute.
Ieri, îţi eram doar zâmbet şi fericire
Ce te putea feri de-o nebănuită rătăcire.
Astăzi, îţi sunt doar scrumul de ţigară
Şi zaţul dintr-o cană cu cafea amară.
Ce te putea feri de-o nebănuită rătăcire.
Astăzi, îţi sunt doar scrumul de ţigară
Şi zaţul dintr-o cană cu cafea amară.
Acum, un deplorabil trâmbiţat răsună
Iar îngerii împletesc o nouă cunună.
S-a mai stins o stea din Carul Mare
Urmând din nou o lamentabilă-nhumare.
Iar îngerii împletesc o nouă cunună.
S-a mai stins o stea din Carul Mare
Urmând din nou o lamentabilă-nhumare.
Mirela Drăgan
1 comentarii:
Emotionante versurile! :)
Foarte foarte frumos iti scrii trairile, :)
Am luat pe rand tot ce ai scris si am ramas placut impresionata cat de frumos simti si scrii. Mi-e tare drag aici la tine si am sa revin. Si sa sti ca eu sunt extrem de sincera in afirmatii, imi place foarte mult. :)
Felicitari ! :)
O Duminica minunata, relaxanta si plina de inspiratie iti doresc :)
Trimiteți un comentariu