Absența ta naște în mine un dor de revedere
Care îmi sfâșie întreg trupul precum o haită de hiene.
S-au prăbușit adânc în mine amintiri de la belvedere
Ce-mi tresaltă tumultuos sângele prin vene.
Prin fiecare colț de suflet răsună covârșitor glasul durerii
Îmbolnăvindu-mi întreg trupul cu stări de agonie.
Aștept clipele de poveste ce se vor pierde în brațele primăverii
Pentru a împrăștia cenușa speranțelor avide departe de tărâmul armoniei.
Vei fi valul domol care-mi va curăța stânca iubirii de praful întristării,
Iar în adâncul iubiri noastre vor înflori speranțele și clipele de vis.
Voi fi veșmântul cald al sufletului tău care te va proteja de tremurul uitării,
Iar revederea noastră va împrăștia durerea în cel mai întunecat și adânc abis.
Mirela Drăgan
