Alergăm desculți pe cioburile negrului păcat,
Însă trupul nu simte durerea pentru că sufletul a fost demult furat.
Umbrele negre, ispite și patimi avide
S-au instaurat insidios în ale noastre suflete morbide.
Dezrobește-ne Doamne de sclavia gândurilor rele
Pentru că ne-au îmbolnăvit sufletele cu păcatele grele!
Nu mai apare falnicul soare pe drumul brăzdat de căințe aprinse
Ci plouă impetuos peste amintirile ce aparțin unor timpuri apuse.
Dizolvă Tu, Doamne, trufia gândurilor întunecate
Și reînvie sufletele spânzurate de nemiloasele păcate!
Nu putem găsi fără Tine elixirul tămăduirii și credinței curate
Fiindcă ne-am alungat malițios până și ultimul frate.
Iartă-ne Doamne și iubește-ne iară,
Salvându-ne dreapta credință din ghearele nimicitoarei fiare!
Pictează-ne sufletul în culorile vieții de înger
Și înseninează-ne cerul lăsându-l fără ploaie și fulger.
Mirela Drăgan
