→ Între vise și amintiri *



 Visele de ieri
Întinși pe iarbă, ne peticeam unul celuilalt golurile trecerii timpului.
Ne hrăneam buzele flămânde de iubire cu săruturi sângerânde.
Îmi ascultai tăcut tremurul cărnii și goana nestăpânită a inimii
 pierzându-te și tu în cele din urmă într-un vals de atingeri
ce generau un dor de nemurire .
Spasmele trezirii și chinurile despărțirii erau cumplite.
Ne stingeam încet unul în brațele celuilalt
împărtășindu-ne aceeași boală a sufletului lipsită de remedii.

Amintirile de azi
V-a dezmembrat uitarea într-o pulbere de cioburi sumbre
ce s-a așternunt pierdută pe un ultim covor de vise.
A fost ultima făclie ce aprindea puținele speranțe
din neantul cel adânc și  însetat de parfumul ființei tale.
Acum, între frontiera dintre trecutul dominat de tulburarea dulce
și  prezentul ce n-a rămas decât un avid adânc
v-ați pecetluit  pe veșnicie voi,
nemuritoare gânduri.