→ Oraș neliniștit *





Prin orașul sufletului la o oră târzie
Rătăcesc sinistru crize trupești și stări de amnezie.
O pulbere de melancolie parcă se așterne
Pe străzile pavate cu amintiri învechite și dureri eterne.

Din închisoarea sentimentelor a evadat fericirea
Cu scopul de a-și găsi refugiul în sufletul ce cunoaște iubirea.
Aleargă pe un drum brăzdat de umbre funebre,
Întâlnind doar clipele de vis ce au rămas celebre.

Solitudinea nutrește acum doar dorurile ce-s morbide,
Iar noaptea aruncă-n mine doar visele avide.
M-am luptat cu melancolia cu chin și înverșunare
Născându-se adânc în mine un dor de răzbunare.